Evolutia drepturilor sotiei - Nunta Cluj

Curentele de emancipare a femeii sunt o tendinta relativ noua care s-au impus incepand cu primele decenii ale secolului XX. Pana sa apara aceste curente, si mai ales, pana sa inceapa sa aiba un real cuvant de spus referitor la drepturile femeii, existau cateva idei clasice cu caracter de regula, referitoare la statutul si drepturile femeii in cadrul casniciei.

Dreptul clasic a considerat ca femeile au drepturi patrimoniale limitate, chiar si in ceea ce privea propria zestre. De regula legea privind averea cu care fiecare din cei doi soti intra in casatorie prevedea ca femeia sa aduca o zestre pe care o administra sotul pentru a asigura confortul familiei. Familia sotului ii asigura acestuia suficiente proprietati pentru ca acesta sa se poata descurca in cazul unui eventual divort.

Traditia de a oferi zestre tinerei care se casatorea a deschis calea casatoriilor din interes. Tinerii uneori nici macar nu se cunosteau, casniciile fiind aranjate de parintii ambelor parti.

Alteori, calitatile unei femei puteau compensa o zestre mai saracacioasa, la fel cum defectele ei erau contrabalansate de o suma mai mare de bani sau o proprietate mai insemnata.

Pe durata casniciei cel care administra averea era in exclusivitate barbatul. Daca banii sau proprietatile provenite din zestrea sotiei erau administrate defectuos, barbatul era obligat sa le substituie cu propria avere. Incetarea casatoriei avea drept consecinta diverse moduri de administrare a averii. Daca casatoria inceta prin decesul sotului, zestrea revenea sotiei sau era impartita intre aceasta si urmasii comuni. Daca sotia deceda, zestrea revenea familiei acesteia. In caz de divort fiecare isi putea revendica averea cu care intrase in casatorie.

Dreptul patrimonial se referea de asemenea si la cadourile de nunta pe care le primea de regula sotia. Aceste cadouri puteau fi mobile, sau imobile, fiind de regula oferite de rudele si prietenii miresei sau chiar de catre mire. Spre deosebire de zestre, cadoul de nunta se afla si pe durata casatoriei in posesia sotiei si la dispozitia acesteia. In cazul decesului sotului, sotia dispunea liber de acesta. Exceptie facea doar cadoul pe care l-a primit de la sot, aceasta parte revenind mostenitorilor lui legali.

In afara de aceste doua situatii mai sus amintite exista si un alt caz care are in vedere drepturile femeii asupra proprietatilor primite ca urmare a casatoriei. Si anume este vorba despre un soi de contract prenuptial care prevede consecintele pecuniare ale dezlegarii casatoriei, fie din cauza decesului, fie ca urmare a divortului. Acesta proprietate are in vedere pretentiile sotiei in cazul in care ar urma sa se intretina singura dupa incetarea casatoriei.

In zilele noastre este tot mai agreata ideea incheierii unui contract prenuptial, mai ales in situatiile unde cei doi soti vin in casatorie cu averi considerabile. In acest caz modul de impartire a averii este lipsit de echivoc. Aceasta chestiune devine problematica in situatia in care nu exista un astfel de contract. Varianta fericita este aceea in care partile ajung la un acord privind impartirea proprietatii. Daca nu, instanta este cea care decide cum se imparte averea, si chiar custodia copiilor.