Juraminte - Nunta Cluj

Inca din vremurile preistorice, omul a crezut in iubire si in juraminte. Sentimente profunde si promisiuni eterne au ridicat spiritual omul si i-au dat motive sa faca juraminte de iubire eterna.

In vremuri stravechi, lagamantul nu era facut intre doua persoane, ci intre o persoana si comunitatea de care apartinea. Chiar primele juraminte datate in istorie erau facute simbolic si reprezentau promisiunea unui nou venit de a veghea si de a proteja tribul din care face parte. In schimb, era la randul lui protejat. Ciudat? Probabil pentru noi, insa in acele vremuri se punea pret pe apartenenta la un anumit grup sau la o anumita societate.

La sfarsitul Erei Mijlocii, casatoriile erau considerate asocieri intre familii, mai mult decat o dovada a iubirii romantice. Tarziu in Evul Mediu, juramintele se schimbau la biserica. Exista datari ale Celtilor care isi faceau juraminte in biserica, juraminte care ii legau intr-o taina a “casatoriei” care dura un an si o zi. Dupa aceasta perioada, se puteau reinnoi, insa la fel de bine se putea permite separarea nemultumitilor.

Biserica Angliei ofera de obicei cuplurilor puterea de a decide asupra continutului juramintelor. Acestea pot fi reciproce, sau sotul poate jura “sa iubeasca, sa pretuiasca si sa cinsteasca” si sotia “sa iubeasca, sa pretuiasca si sa se supuna”. Dar cand mirii se hotarasc asupra a ceea ce au de spus, trebuie sa spuna mai ales ceea ce simt si ceea ce stiu ca este adevarat. Mai presus de toate trebuie sa te simti confortabil cu ceea ce promiti. Fiecare cuvant rostit reprezinta profunzimea sentimentelor voastre.

In vremea Imperiului Roman (17 i.Hr. – 476 d.Hr.) clasa de jos a societatii beneficia de casatorii libere. Tatal miresei o “preda” mirelui, ambii cadeau de acord cu casatoria si astfel juramantul de casatorie se pastra intr-un consens.

Romanii bogati semnau documente cu privire la proprietatea asupra bunurilor, astfel decretand uniunea ca fiind legalizata. Acesta a fost inceputul inregistrarilor cu privire la casatorii.

Juraminte binecunoscute sunt “vorbeste acum sau taci pentru totdeauna”, “pana cand moartea ne va desparti”, “la bine si la greu”. Sute de ani mai tarziu, pe 12 septembrie 1922, Biserica Episcopala a votat renuntarea la verbul “a se supune” din sectiunea miresei de juramant. Astazi, “a iubi, a pretui, a cinsti” au inlocuit cu brio juramantul sotiei de “a cinsti si a se supune” .

Schimbul de juraminte este o parte esentiala in ceremonia religioasa. Totodata este un moment romantic si perfect pentru a exprima sentimentele pentru persoana iubita.